ROMANUL CARE IL CONTRAZICE PE EINSTEIN

După 22 septembrie 2011, când cercetătorii de la CERN au realizat primul experiment, denumit OPERA, cu particule de neutrini care depaşeau viteza luminii, presa românească a relatat printre altele şi despre românul care l-a contrazis pe Einstein. Experimentul supraluminal a fost repetat şi în noiembrie, acelaşi an, la CERN, cu acelaşi success, validând iarăşi parţial ipoteza supraluminală a cercetătorului nostru român. Pe 22 februarie 2012, însă purtătorul de cuvânt de la CERN, James Gillies a declarat că posibil ca rezultatele celor două experimente să fie puse la îndoială, din cauza unui cablu care ar fi putut fi … stricat! Se ascunde faptul că în anul 2005 mai avusese loc un experiment supraluminal, numit MINOS, efectuat de către Laboratorul Fermilab din Chicago, dar fizicienii participanţi în acest experiment au declarat că instrumentele lor de măsurare nu ar fi prezentat o acurateţe suficientă pentru a valida rezultatul.Romanul care l-a contrazis pe Einstein este profesorul Florentin Smarandache de la Universitatea New Mexico, care publicase în anul 1972 o ipoteză că nu există barieră a vitezei în univers şi că se pot construi viteze arbitrare de la zero la infinit. Ipoteza Smarandache este, bineînţeles, repudiată în Enciclopedia de Fizică

http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html deoarece nu-s bine văzute criticile la adresa curentului principal din ştiinţa mondială. .S-a scris puţin în presa românească despre cartea sa „Absolute Theory of Relativity & Parameterized Special Theory of Relativity & Noninertial Multirelativity” (Teoria Absolută a Relativităţii & Teoria Specială Parametrizată a Relativităţii & Multirelativitatea Neinerţială), Somipress, 92 p. http: //fs.gallup.unm.edu/ParameterizedSTR.pdf, unde autorul îl contrazice mai departe pe Einstein.În această carte, pe lângă infirmarea postulatului einsteinian al vitezei luminii, autorul construieşte, prin calcule matematice simple, o Teorie Absolută a Relativităţii (TAR). În vreme ce Einstein postulase că spaţiul şi timpul sânt relative, Smarandache propune inversul: că spaţiul şi timpul sânt absolute (de aceea teoria sa se numeşte Absolută) în sensul lui Galilei şi Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers.Teoria Absolută a Relativităţii este realistă, construită în spaţiul euclidian şi care nu produce dilatare a timpului, contractare a spaţiului, simultaneitate relativistă şi nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativităţii a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spaţiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite şi viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spaţiului şi simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realităţi, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistenţa Teoriei Speciale a Relativităţii.În aceeaşi carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaşte nici dacă spaţiul şi timpul sânt relative sau absolute, şi nici dacă viteza luminii este ultimă sau nu în univers. În felul acesta Dr. Smarandache a obţinut Teoria Specială Parametrizată a Relativităţii (TSPR), care generalizează atât TSR cât şi TAR, dar crează şi alte tipuri de Relativităţi care însă trebuiesc verificate practic.Apoi trece de la viteze constante, la acceleraţii constante şi în final propune spre cercetare Multirelativitatea Neinerţială.

Cartea sa se poate comanda din Amazon.com, Amazon Kindle, Google Scholar, Barnes & Noble, etc. sau se poate descărca gratuit din site-ul de mai sus.

În Amazon.com:

http://www.amazon.com/Absolute-Relativity-Parameterized-Noninertial-Multirelativity/dp/1879585995/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1330056847&sr=1-1

În Amazon Kindle:

http://www.amazon.com/Relativity-Parameterized-Noninertial-Multirelativity-ebook/dp/B0072ZQG54

În Google Scholar:

http://books.google.com/books/about/Absolute_Theory_of_Relativity_Parameteri.html?id=zcrI3nQh7_wC

În Barnes & Noble:

http://www.barnesandnoble.com/w/absolute-theory-of-relativity-and-parameterized-special-theory-of-relativity-and-noninertial-multirelativity-florentin-smarandache/1038115986?ean=9781879585997

Într-un articol publicat în „Progress in Physics” 1/2012, unde este redactor asociat, profesorul Smarandache propune înfiinţarea unor noi ramuri ale fizicii, Fizica Supraluminală şi Fizica Instantanee, adică studierea legilor şi teoriilor fizicii la viteze supraluminale şi la viteze instantanee.

Academia DacoRomână din Bucureşti, România, – Preşedinte prof. dr. Geo Stroe – l-a nominalizat pe scriitorul avangardist trilingv (română-franceză-engleză) Florentin Smarandache pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2011. Niciun scriitor trilingv nu a primit Premiul Nobel până în prezent.

Prof. univ. dr. Florentin Smarandache publicat 75 de cărţi de literatură scrise în limbile: română, franceză, sau engleză; unele dintre ele au fost traduse în chineză, rusă, arabă, spaniolă, portugheză, sârbo-croată, etc. Puteţi descărca multe dintre ele de pe site-ul Universităţii New Mexico: http://fs.gallup.unm.edu//eBooksLiterature.htm.

Cărţile sale se găsesc şi în Amazon.com, Amazon Kindle, Google Book Search, Google Scholar, Library of Congress (Washington D. C.) şi în multe biblioteci din lume. Are o operă vastă şi a abordat toate genurile literare: poezie, proză, teatru, eseuri, traduceri. El reflectă foarte bine globalismul actual ca scriitor deoarece a trăit şi a vizitat 40 de ţări, şi-a scris memoriile de călătorie şi jurnalul şi a creat în mai multe stiluri şi despre multe subiecte datorită fundalului său multicultural şi cunoştinţelor enciclopedice în multe domenii. Este şi un poliglot. Corespunde Testamentului lui Albert Nobel referitor la “cel mai mare beneficiu făcut umanităţii”, deoarece paradoxismul, mişcarea literară pe care a iniţiat-o, este acum folosită – prin Teoria Raţionamentului Paradoxist şi Plauzibil Dezert-Smarandache (abreviată DSmT) – în medicină, cibernetică, cercetarea aerospaţială, robotică, logică, filosofie, transdisciplinaritate (interconectând literatura şi ştiinţa, pavând drumul spre noi dezvoltări în literatură). Paradoxismul este prima avangardă literară din lume cu aplicaţii practice în ştiinţă- De asemenea, este multitalentat şi, prin înaltele şi variatele sale experimente literare avangardiste, a realizat o operă remarcabilă într-o direcţie ideală, în conformitate cu Testamentul lui Alfred Nobel, în beneficiul umanităţii. Ca scriitor complet, a scris şi a publicat: poezie, dramă, romane, povestiri, eseuri, jurnale, dar şi articole lingvistice, manuale de matematică şi lucrări de cercetare, programe de calculator, filosofie şi traduceri (din franceză, engleză, spaniolă, portugheză şi italiană în română), filatelist. El însuşi şi-a tradus unele cărţi din română în franceză şi engleză.

În domeniul umanist, el este tatăl „paradoxismului” în literatură, mişcare de avangardă movement, bazată pe folosirea excesivă a antitezelor, oximoroanelor, contradicţiilor, paradoxurilor în creaţii, pornit de el în 1980 în România, ca protest antidictatorial. A publicat cinci Antologii Paradoxiste Internaţionale, la care au contribuit sute de scriitori din întreaga lume (http://fs.gallup.unm.edu//a/Paradoxism.htm). În tiparul sau în legătură cu paradoxismul el a introdus: Noi tipuri de poezie cu formă fixă, precum: Distihul Paradoxist, Distihul Tautologic, Distihul Dualist, Terţianul Paradoxist, Terţianul Tautologic, Catrenul Paradoxist, Catrenul Tautologic, Poemul Fractal, Non-Poemele (1990) şi alte experimente poetice avangardiste dincolo de limitele poeziei în “Encyclopoetria (Totul este Poezie şi Nimic nu este Poezie)” (2006); Noi tipuri de povestire, precum: Povestirea Silogistică, Povestirea Circulară (“Poveste Infinită”, 1997); Noi tipuri de dramă, precum: Drama Neutrosofică, Drama Sofistică, Drama Combinatorică (o dramă ale cărei scene sunt permutate şi combinate în atât de multe moduri încât produc peste un miliard de miliarde de diferite drame! (“Upside-Down World” / “O lume întoarsă pe dos”, 1993) şi Noi tipuri de genuri science fiction în proză, precum:

1) science fiction de tehnologie informatică: “Inform Technology”, 2008];

2) science fiction politică: “International Fonfoism (Manual of Therrory)”, 2008];

3) science fiction militară: “The Art of antiWAR / paradoxistINSTRUCTION Notebooks of Captain Gook (or Kook)”, 2008;

4) science fiction de afaceri şi finanţe: “Reproduction’s disOrganization”, 2009;

5) science fiction psihologic: “Textbook of Psychunlogy (MASTER DECREE Thesis)”, 2009;

6) şi science fiction educaţional: “Treatise of Parapedagogy (Ph D Dissentation)”, 2009.

Aceste cărţi pot fi descărcate de pe site-ul:

http://fs.gallup.unm.edu//eBooks-otherformats.htm

Experimente lingvistico-literare în volumele: „Florentin’s Lexicon” (2008), interpretând, în sens contrar, clişeele de limbă, omonimele etc.. [„Dacă ceva poate să o ia razna, pasează-l altcuiva" (Florenitn's Laws/ Legile lui Florentin); „Dictatorul a ridicat starea de urgenţă cu o macara (Florentin's Cliches/ Clişeele lui Florentin)"; „Trimite-mi un... e-mail (Florentin's Homonyms/ Omonimele lui Florentin)"; etc.]. De asemenea, a realizat o combinaţie de poezie foarte scurtă, artă şi ştiinţă în volumele „Lyriphoto(n)s / At Mind’s Infinite Speed”// „Lirifotoni/ La viteza infinită a minţii” (2009), and „Aph(l)orisms in Unistiches” (2008). Un alt experiment literar este cartea sa olografă (carte publicată cu scris de mână integral!): „OUTER-aRT, Vol. 5″, 2006: (http://fs.gallup.unm.edu//Outer-Art5.pdf). Drama sa antidictatorială, „Ţara animalelor”, piesă fără cuvinte!, a fost reprezentată la Festivalul Internaţional al Teatrelor Studenţeşti, Casablanca (Morocco), 1-21 Septembrie, 1995, a fost pusă în scenă de trei ori de către Teatrul Thespis (producător: Diogene V. Bihoi) şi a primit Premiul Special al Juriului. A fost de asemenea pusă în scenă la Karlsruhe (Germany), 29 Septembrie, 1995. Piesa sa pentru copii, „Păcală, Ursul şi Balaurul” [Trickster, the Bear, and the Dragon], s-a jucat la Teatrul Naţional Dramatic „I.D.Sîrbu”, director: Dumitru Velea, la Petroşani, România, în septembrie 1997. (http://fs.gallup.unm.edu//a/theatre.htm). A mai realizat artă electronică (folosind programe de computer), artă experimentală (outer-art), şi a pledat pentru Unificarea Teoriilor despre Artă (http://fs.gallup.unm.edu//a/oUTER-aRT.htm) – a publicat 10 albume de artă. În afară de literatură şi artă, este un om de ştiinţă binecunoscut care a publicat peste 70 de cărţi în matematică, fizică, filosofie şi inginerie.

Florentin Smarandache s-a născut pe 10 decembrie (1954), chiar la aniversarea lui Alfred Nobel şi, de asemenea, data ceremoniei.

Pentru mai multe informaţii despre activitatea sa cartea lui Titu Popescu, „Aesthetics of Paradoxism” la http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/Aesthetics.pdf şi a lui I. Soare, intitulată „Paradoxism and postmodernism in Florentin Smarandache’s Creation” la: http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/IonSoare2.PDF .

Este membru al International Writers Association, member al Romanian Academy of Sciences şi al Modern Language Association (USA). Florentin Smarandache a colaborat la peste 150 de reviste literare din lume, în diferite limbi (pe lângă aproximativ 200 de lucrări şi note publicate în domeniul matematicii şi colaborări la peste 70 de reviste ştiinţifice din lume).

Cele mai notabile cărţi literare:

Limba română:

a) teatru: „MetaIstorie” (trilogie), „Întâmplări cu Păcală” (trilogie pentru copii);

b) roman: „NonRoman”; tradus de autor sub titlul „NonNovel” (2009),

c) poezie : “Cântece de Mahala” (cântece ţigăneşti şi suburbane), “Emigrant la Infinit”, „Distihuri Paradoxiste” ;

Limba franceză, poezie : „Le Sens du Non-Sens”, „Antichambres/ Antipoesies / Bizarreries”, „Le Paradoxisme : un Nouveau Mouvement Litteraire” ;

Limba engleză: poezie: „Dark Snow”, „NonPoetry”, „Exist Împotriva Mea/ I Exist Against Myself” (bilingv: Română-Engleză) Şi-a tradus poemele şi trilogiile teatrale în engleză. Este, de asemenea, foarte activ în presa literară a exilului românesc. Cronici despre activitatea sa literară au fost publicate în România, SUA, Canada, Franţa, Belgia, Germania, Italia, Japonia, India, Anglia, Israel, Brazilia, Moldova, Yugoslavia, Australia, Danemarca. Este pionier în experimentarea legăturilor dintre literatură şi ştiinţă, în inventarea a noi termeni literari şi în influenţarea multor poeţi din diferite ţări. A făcut de asemenea lucrări de cercetare matematică şi statistică asupra poeziei. Opera sa este de interes actual. A realizat o operă remarcabilă în poezie şi dramă. Opera sa, în beneficiul viitorilor scriitori, lingvişti şi oameni de ştiinţă, precum şi îmbogăţirea domeniului literar cu noi noţiuni introduse de Smarandache nu numai în poezie, dramă, roman (unul dintre romanele sale se intitulează „NonNovel”), dar şi în filosofie (introducând termenul de „neutrosofie” – o generalizare a dialecticii lui Hegel), şi, desigur, în ştiinţă (extension of fuzzy set and logic to neutrosophic set and logic respectively – cu aplicaţii în fizica cuantică şi inteligenţa artificial). Este interesat de literatura creată cu ajutorul computerelor, de asemenea.

Foarte prolific în creaţia sa, foarte original, modern, publicând în diferite ţări, diferite limbi, diferite reviste etc., unde nici nu v-aţi aştepta! [a fost numit "cel mai paradoxist scriitor al lumii"]; renumit pentru varietatea stilurilor sale: schimbarea stilului cu fiecare carte (întrecându-l pe Fernando Pessoa). Laureat al multor societăţi de poezie naţionale şi internaţionale, are mare influenţă asupra scriitorilor (şi matematicienilor) contemporani. Viaţa sa este de asemenea poezie (trăind într-un lagăr de refugiaţi politici din Turcia timp de doi ani, apoi în exil în SUA, mutându-se de multe ori, făcând tot felul de munci, de la îngrijitor necalificat, muncitor în construcţii, zugrav în fabrică, tăietor de piatră, ghid turistic, până la inginer de software şi, în final, profesor universitar) cu experienţă de predare internaţională în multe ţări: România, Moroc, Turcia, SUA, pe patru continente, învăţând şi scriind în multe limbi. A călătorit mult (peste 40 de ţări vizitate), şi-a scris memoriile de călătorie („Frate cu meridianele şi paralelele”, Vol. 1-5). Experienţa sa dură l-a făcut un luptător permanent în lume. Florentin Smarandache este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitor români în afara ţării natale.

Activităţile literare şi ştiinţifice. Peste 3.000 de pagini de jurnal nete (datorate călătoriei şi traiului în jurul lumii, dornic să ştie şi să întâlnească oameni şi să studieze diferite culturi). La Arizona State University, Hayden Library, în Tempe, Arizona, există o mare colecţie specială numită „The Florentin Smarandache Papers” (care are mai mult de 30 de picioare liniare/ linear feet) cu cărţi, reviste, manuscrise, documente, CD-uri, DVD-uri, benzi video realizate de el sau despre opera sa. Altă colecţie specială „The Florentin Smarandache Papers” se află l a The University of Texas la Austin, Archives of American Mathematics (în cadrul Centrului American de Istorie). A devenit foarte popular în lume deoarece peste 3.000.000 de persoane pe an din

aproximativ 110 ţări citesc şi descarcă cărţile sale în format electronic; multe dintre cărţile sale au mii de accesări pe lună, conform statisticilor electronice oficiale ale web site-ului UNM.

Sunt mândră că Florentin Smarandache se numără printre prietenii mei de suflet.

Rodica Elena LUPU

Horia Mihail, pianist: “Muzica clasică însă se adresează tuturor oamenilor, indiferent de profesie, de clasa socială, nivelul educațional sau cultural.”

Autor: Ionela Doboş

Solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio, pianistul Horia Mihail a susţinut concerte, recitaluri solo şi de muzică de cameră în 18 ţări, pe 4 continente, colaborând cu artişti cunoscuţi precum Roman Totenberg, Lory Wallfisch, Robert Merfeld, Peter Zazofsky, Andres Diaz şi Nathaniel Rosen.
A fost lector universitar la Boston University și solist al orchestrelor Boston Pops, Topeka Symphony, Boston University Symphony şi University of Illinois Symphony.
În calitate de președinte al Asociației Culturale Accendo, Horia Mihail desfășoară o intensă activitate managerială, organizând cinci turnee MusicON ale Romanian Piano Trio, trei turnee Stradivarius, turneele Pianul Călător, Duelul Viorilor: Stradivarius vs. Guarneri și Cele trei dive.
Nu sunt puţini tinerii în opinia cărora opțiunea de a rămâne în România ar echivala cu plafonarea cel puțin profesională, dacă nu și personală. Cum vi se pare această opinie, dat fiind faptul că v-ați întors după 10 ani din SUA unde ați activat ca Associate Professor la Boston University?
În primul rând, ar trebui să fac o remarcă ce se referă la sintagma „întors în România”. Nu m-am considerat niciodată un imigrant, am fost plecat într-o altă țară pentru a studia și pentru a îmi îmbogăți cunoștințele în cele mai varii domenii. Anii petrecuți în Statele Unite au reprezentat doar o perioadă în care am acumulat foarte mult, atât profesional cât și uman.
Sunt convins că activitatea mea profesională din ultimii ani, atât în România cât și peste hotare, precum și multele alte exemple de români care se împlinesc profesional și personal aici în România, demonstrează că în cele mai multe cazuri plafonarea este de fapt o „opțiune personală” care nu are legătură cu locul în care te afli.
Cât de mult v-a ajutat experiența studiului în Statele Unite în proiectele profesionale pe care le-ați dezvoltat ulterior?
În afară de experiența pe care am dobândit-o atât prin cele ce am învățat de la doi mari profesori – Ian Hobson la University of Illinois și Anthony di Bonaventura la Boston University – cât și din contactul pe care l-am avut cu iluștri muzicieni ai lumii, am reușit să dezleg secretul business-ului muzical, asa cum funcționează, cu bine, în atâtea țări civilizate din lume.
Din păcate, acei mecena din vechime ai artiștilor au dispărut sau sunt pe cale de dispariție. În același timp finanțarea diverselor proiecte culturale necesită bani iar guvernele sunt din ce în ce mai zgârcite.
Atragerea sponsorizărilor pentru cultură este un domeniu foarte vast dar, din păcate, puțin explorat în România. Este, însă, un parametru indispensabil atât pentru artiști, cât și pentru public. Ei bine, pentru a obține sponsorizări, artistul (sau managerul) trebuie să ofere în schimb anumite beneficii, printre ele fiind și numărul de spectatori de la evenimentele prezentate.
Muzica „la modă” atrage mai mulți spectatori, e adevărat, în consecință și sponsorizari mai mari. Secretul însă, ne este oferit „pe tavă” de marile orchestre occidentale și nu numai (Boston Symphony, Berlin Philharmonic, etc, etc, etc). Fondurile sunt atrase prin spectacole de masă extrem de bine mediatizate (concerte pops, spectacole în aer liber, muzică de film și multe altele) și sunt folosite pentru întreaga activitate a ansamblului.
Practic, am reușit să adaptez acest sistem la realitatea românească, am deschis o cale viabilă pentru mulți artiști, organizarea a 11 turnee naționale în doar șase ani (cinci turnee Music ON ale Romanian Piano Trio, trei turnee Stradivarius, iar în 2011 Pianul Călător, Duelul Viorilor și Cele trei dive – ultimele trei cu largul concurs și ajutor al Radio România Cultural), demonstrând că se poate și în România.
Deși sunteți pianist de profesie, ați organizat până în prezent numeroase turnee de muzică clasică. Care au fost motivele pentru care ați decis să vă implicați în managementul muzical și cum a descurs experiența dumneavoastră managerială?
Răspunsul este simplu și ține de economie. Este vorba de legea cererii și a ofertei în domeniul muzicii clasice în România. În calitate de artist aveam ce oferi publicului autohton. Cerere însă, nu era. Și nu din partea publicului, ci a organizatorilor.
Din păcate, posibiliățile financiare ale angajatorilor erau reduse. În primul an, după ce am format Romanian Piano Trio și încercam să programăm recitaluri în țară, răspunsul era invariabil același: „vă apreciem ca artiști, vă invităm separat ca soliști în concerte cu orchestra, însă nu putem oferi 3 onorarii (minuscule), 3 cazări și 3 bilete de tren”.
Având în vedere dorința noastră de a cânta în România, am luat taurul de coarne și am fost nevoit să suplinesc absența unui manager. Am organizat turnee, am stabilit parteneriate media pentru promovarea acestora, am obținut finanțare privată pentru susținerea a sute de concerte și evenimente.
Din fericire, iată, 6 ani mai târziu, lucrurile încep să se îndrepte și în ceea ce privește posibilitățile financiare ale organizatorilor de concerte, managementul la multe instituții de cultură este din ce în ce mai performant.
Cu excepţia turneului Pianul Călător, în toate celelalte turnee – Stardivarius, Music On, Duelul viorilor, Cele trei dive – ați ales să cântați în compania altor muzicieni români. De ce ați optat pentru această formulă interpretativă?
Colaborarea cu alți artiști este o fațetă foarte importantă a activității mele. În afara faptului că repertoriul pentru diverse ansambluri camerale sau instrumental-vocale este superb și foarte variat și că îmi face mare plăcere să fiu alături de cât mai mulți colegi, aceste experiențe mă îmbogățesc din punct de vedere artistic, deoarece intru în contact nemijlocit cu alte personalități, ascult alte puncte de vedere, învăț din știința altora. Mai mult decât atât, în timpul concertelor alături de alți muzicieni, se creează un tip de energie ce nu este prezentă în recitalurile solo, muzicienii transmițând emoții și idei unii altora.
O parte dintre turneele amintite au avut nu doar un scop umanitar, ca de pildă turneul Stradivarius din 2009, dar și o dimensiune socio-educațională. Ați cântat în orașe din România unde nu există săli de concerte sau o predilecţie a publicului pentru muzica clasică. Totodată ați realizat o serie de workshop-uri pentru tineri. Ce anume v-a motivat în aceste demersuri?
Din păcate muzica clasică este încă asociată cu categoria de vârstă a celor trecuți de prima tinerețe. Muzica clasică însă se adresează tuturor oamenilor, indiferent de profesie, de clasa socială, nivelul educațional sau cultural. Observând că, la concertele mele, marea majoritate a publicului avea părul alb, am hotărât să încerc să îi „păcălesc” pe tinerii care nu avuseseră un prim contact cu muzica.
Pentru turneele Romanian Piano Trio am realizat afișe deosebite, atrăgătoare, câteodată chiar surprinzătoare, ne-am îmbrăcat în tricouri colorate la concerte, am vorbit publicului despre muzica pe care o cântăm, totul într-o atmosferă relaxată, prietenoasă.
Am încercat și, până la urmă, am reușit să demitizăm într-un fel poziția artistului interpret, am distrus bariera dintre muzicieni și public. După numai 5 ani, sălile de concert, la concertele în care mă urc pe scenă, sunt pline, majoritatea publicului fiind alcătuită din cei ce s-au îndragostit, mulți la prima vedere, de muzica pe care o fac.
Ce rol ar putea avea cultura muzicală în formarea unui tânăr? Credeți că educația muzicală ar trebui mai mult încurajată de sistemul de învățământ românesc? Dacă da, în ce mod?
Cultura muzicală ar trebui să reprezinte doar o fracțiune din educația oricărui adult. Sunt adeptul acelui tip de educație renascentistă, unde cei inteligenți acumulau cunoștințe despre toate artele și în cât mai multe domenii.
Părerea mea este că educația muzicală din România, acolo unde ea există, se face într-un mod eronat. Un viitor meloman nu are nevoie de solfegii, nu trebuie să știe să citească note sau să aibă diverse cunoștințe teoretice. Deseori, aceste ore pot deveni agasante pentru mulți, îndepărtându-i astfel de muzică, fără să ajungă să o cunoască.
În Statele Unite, în anumite licee, există un curs care se numește „Aprecierea muzicii”. În acest curs, profesorii încearcă să îi apropie pe elevi de muzica clasică făcând paralele cu alte genuri de muzică, mult mai populare printre tineri. În felul acesta, numărul melomanilor rămâne constant, cei ce dispar fiind înlocuiți de tineri.
Care este publicul în prezența căruia vă simțiți cel mai bine atunci când sunteți pe scenă și cum ați aprecia capacitatea de receptare a muzicii clasice de către publicul românesc?
O să vă povestesc cea mai placută amintire. În anul 1997 am susținut un turneu de recitaluri în Germania alături de violoncelistul Tobias Werner. Un program frumos, atrăgător, alcătuit din Adagio și Allegro de Schumann, a treia sonată a lui Beethoven și Sonata în Re major de Mendelssohn.
Am intrat pe scenă, am început să cântăm.De la primele note am simțit că reușim să transmitem tot ceea ce voiam, am simțit publicul alături de noi, urmărindu-ne în periplul nostru muzical atât cu mintea, cât mai ales cu sufletul. La sfârșit, am văzut spectatori cu ochii înlăcrimați, unii radiau de bucurie. Un succes fantastic, nu neapărat prin prisma aplauzelor, ci a stării în care toți cei de acolo ne aflam.
Am uitat să menționez un aspect: ne aflam într-un mic sat de lângă Stuttgart iar în sala erau.. doar 11 spectatori, capacitatea maximă a micuței încăperi.Mesajul meu este următorul: în momentul în care decizi să faci așa ceva, succesul „întrepriderii” tale nu este măsurat de celebritatea sălilor, numărul de spectatori, ecourile din ziare sau mărimea onorariului. Câteodată celebritatea poate distruge definitiv misiunea pe care o avem, aceea de simpli re-creatori ai unor opere de artă.
Unui tânăr care astăzi ar dori să urmeze o carieră în domeniul pianisticii, dar care are totuși unele ezitări în această privință, ce anume i-ați spune dacă v-ar cere un sfat?
Aș repeta un slogan al unei firme care produce echipament sportiv: Just do it!
material de Ionela Dobosm SURSA :Voci pentru Romania

Vizita D-lui Prof. Adrian Săftoiu la Massachusetts General Hospital

de Gabriel Gruionu

Săptămâna trecută Domnul Profesor Adrian Săftoiu, M.D., Ph.D., M.Sc. de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova (UMFCV) a vizitat Massachusetts General Hospital. Prof. Săftoiu directorul științific al Centrului de Cercetare în Gastroenterologie și Hepatologie de la UMFCV și fostul rector al UMFCV. Cu ocazia vizitei, Prof. Săftoiu a ținut două prelegeri despre proiectele sale de cercetare în domeniul imagisticii şi intervenţiilor minim-invazive în gastroenterologie şi cancer (elastografie prin endoscopie ultrasonografică, endoscopie ultrasonografică cu substanţă de contrast), precum şi de alte proiecte şi facilităţi pentru cercetare la UMFCV.

Prima prelegere a fost în faţa colectivul de 60 de cercetători membri ai laboratorului Edwin L. Steele de Biologia a Cancerului din Departamentul de OncoRadioterapie de la Harvard Medical School si Massachusetts General Hospital. Cu aceasta ocazie Prof. Săftoiu a prezentat atât realizările personale cât şi noua infrastructură de cercetare de la UMFC care include laboratoare de imagistică medicală precum şi biologie moleculara, genetică şi anatomie patologică modern echipate. Dupa prezentare Prof. Săftoiu a discutat câteva proiecte de colaborare viitoare cu membrii ai Harvard Medical School bazate pe interese comune în diagnosticarea şi tratarea cancerului de pancreas şi colorectal.

Prof. Adrian Săftoiu, UMFCV în timpul prelegerii la Boston Romanian Biomedical Research Club organizat la Massachusetts General Hospital.

In aceeaşi zi, Prof. Săftoiu a avut încă o prezentare la grupul Boston Romanian Biomedical Research Club (BRBRC) (Clubul Românesc de Cercetare Biomedicală din Boston). BRBRC este un grup de cercetători şi doctoranzi români de la universităţile din Boston incluzând Universităţile Harvard şi MIT, precum şi Boston University, Tufts University, etc. Dupa conferinţă Prof. Săftoiu a răspuns întrebărilor cercetătorilor români legate de infrastructura învăţământului superior şi a cercetării în România. Au fost multe întrebări legate de posibilităţi de colaborare în diverse contracte de cercetare, reflectând interesul românilor din străinătate în a colabora şi a contribui la creşterea nivelului cercetării din România.
Aşa cum este tradiţia BRBRC, după prelegere, o parte din participanţi au continuat discuţiile la o cină amicală la un restaurant din apropiere.

Pentru cei interesaţi Prof. Săftoiu poate fi contactat la

mobil: + 40 744 823355 si e-mail: adrian.saftoiu@webmail.umfcv.ro sau adriansaftoiu@aim.com).

Pentru mai multe informaţii despre aceste evenimente vă rugăm să îl contactaţi pe organizatorul acestor evenimente Dr. Gabriel Gruionu (e-mail: gabi@steele.mgh.harvard.edu sau telefon: 001- 928-863-8764).

Prezent la Chicago weekendul acesta presedintele PSD Victor Ponta a stat de vorba si cu Asociatia Jurnalistilor Romani din USA si Canada, fiind printre altele prezent in studioul RTN (Romanian Television Network).

Cateva din declaratiile facute de acesta:

Se vede că folclorul românesc- astăzi sub forma mesajelor forward-ate primite de la foşti colegi, vecini, prieteni sau rude- rămâne cu adevarat “de nesecat”! De la Toma Alimoş până in zilele noastre, fie ei ciobani ori ingineri, creatorii anonimi de versuri care rimează mai mult sau mai putin genial, au mai zămislit, iată, încă o baladă, “zugravind” – cum ar zice frumos elevul scos la lecţie pentru o analiză literară – starea recentă de spirit a unora din cei ce au ales să rămînă pe meleagurile mioritice.  Regăsim un acelaşi aer de constatare, de resemnare, de pasivă consemnare a evenimentelor ca cel pe care îl degaja în clasa a noua bunul baci mioritic moldovean.
Ajunsă la Bucureşti pe 13 ianuarie în vacanţă şi aflată în trecere prin centrul oraşului, s-a nimerit să fiu şi eu martorul mişcărilor de stradă din zilele acelea.
O fostă colegă mă tachina, amuzată de turnura neasteptată pe care o luase vacanţa mea bucuresteana, spunând mereu că dacă am plecat “cu revoluţia”,iată, tot cu un fel de revoluţie m-am întors…
La plecarea înapoi către Boston, pe 28 ianuarie, lăsasem Bucureştiul îmbrăcat in frumoase straie de zăpadă, curat si pur, cum nu-l mai văzusem eu de mai bine de 22 de ani.  Dar curând aveau să  îmi parvină, odată ajunsă la Boston, veşti teribile despre acei oameni sărmani care şi-au găsit sfârşitul în frig, sufocaţi de urgia albă. Pentru mine, aflată în taxiul încălzit pe drumul spre Otopeni, o fi fost, desigur, tare feerică acea zăpadă de care m-am bucurat atât de mult, dar nu şi pentru ei, doamne, nu şi pentru ei!…
Însă dincolo de revolta contra naturii port alte revolte şi frustrări in mine.  Am acum în suflet nostalgia oraşului părăsit de mine (pentru a câta oară?), laolaltă cu o tristeţe grea pentru toate câte se întâmplă cu neamul nostru ramas acolo, împuţinat cu două milioane de când am plecat, acum vreo 22 de ani.  Simt exact ce simţi atunci când un prieten de-al tău este grav bolnav şi pare că nu există pe lume leac pentru el. Mă simt vinovată pentru că m-am salvat fugind de langă el, ca sa nu mă îmbolnăvesc poate şi eu, ori nu ştiu, poate ca să nu mă îmbolnăvesc şi mai rău. Pentru că nu am ştiut niciodată prea bine nici care este diagnosticul exact, nici care este leacul pentru această boală, deşi mă cred doctor, şi încă unul bun.

Socoteam înainte de a lua drumul pribegiei prin lumea largă, că apucăturile pe care le vedeam la majoritatea oamenilor în mijlocul cărora trăiam în ţară (şi includ aici şi propriile mele metehne de odinioară) ţineau de naturalul fiinţei umane, că adică aşa-i omul, şi nimic nu-i de făcut, maică, trebuie să te dai pe brazdă, ca să supravieţuieşti si tu.
Odată mutaţi aici in USA, am observat imediat că pentru oameni obişnuiţi ca noi, înainte de deosebirile economice ori de altă natură care ţineau de stat, existau nişte deosebiri frapante între modul în care oamenii de aici înţelegeau să trăiască in comunitatea lor, faţă de cum o făceam noi în România.  Ceea ce văzusem noi până atunci in România nu era deloc rezultanta vreunei trăsături umane universal valabilă, cum crezusem. Căci altminteri oamenii aceştia nou descoperiţi la ei acasă ar fi fost in marea lor majoritate cam la fel ca cei din România; ori ei ne-au apărut uimitor de cinstiţi şi de devotaţi faţă de propria comunitate. Ceea ce trăisem acasa era pesemne un efect al conjuncturilor politice asupra oamenilor, un mod de adaptare la rău, prin îngăduirea lui, întreprindere infinit mai simplă decât răzvrătirea faţă de el. Era vorba de “datul pe brazdă” în sensul rău al expresiei. Prin această corectitudine şi abnegaţie a lor pentru colectivitate, oamenii de aici ne părură mai întâi ori naivi, ori de-a dreptul proşti. Nu înţelegeam pesemne prea bine, şi nici nu ştiam pe atunci că acesta era de fapt motorul bunăstării lor, că aceasta urma să apară pentru noi ca deosebirea esentială faţă de cum gândeau cei de acasa şi că şi noi vom ajunge, într-o bună zi, să gândim la fel ca ei.

Într-o dimineată, la librarie, pe când celularul meu intona frenetic din fundul buzunarului “Mai-la hi-mai-la ha” semn că mă căuta cineva, fiind şi obosită mental de decalajul orar încă nerecuperat, cu o carte tocmai cumparată în mâna stângă, am abandonat din cea dreaptă portofelul, pe un raft la nimereală, şi am înşfăcat în schimb celularul, plecând mai departe, absorbită în conversaţia telefonică. Portofelul a rămas acolo, pe raft, in urma mea, cu toate actele, cărţile de credit, paşaportul, o bancnotă de 100$ si alta de 20$ şi tot felul de carduri cu diverse rewarduri băneşti. Abia seara mi-am dat seama că nu-l mai aveam. Când am telefonat la librărie, mi-au spus că erau în posesia lui, că-l găsise un client ( nu aveau nici măcar numele lui, să pot să-i mulţumesc) şi că li- l predase.  Trebuia numai să vin să-l iau. Acesta este  un fapt atât de banal; nu numai că mi s-a mai întâmplat de nu stiu câte ori, dar nici nu trezeşte vreo mirare celor care trăiesc aici. Aş vrea să mai precizez că 120$ şi cardurile care mai erau nu reprezintă o suma deloc neglijabilă pentru omul de pe stradă. mai ales acum, pe timp de criză…
Alta:
Nu mai devreme de acum câteva luni, vizitam Grand Canion.  Plătisem un bus-tour programat, destul de neinspirat, chiar în ziua sosirii.   Urma să fim luaţi in bus din faţa hotelului la ora 5 după amiază.  Odată ajunşi de cu seară cu avionul la Phenix, ne facuserăm noi planul să plecam cu o masină închiriată dis-de-dimineaţă, să vizităm rapid, în drum, Sedona, şi să ajungem la hotelul din Grand Canion înainte de ora 4 după-masă, să ne desfacem bagajele, să luăm un duş, apoi să prindem turul pe care il rezervaserăm din timp, cu 4 luni inainte.  Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg: prânzul foarte interesant de la Sedona, pe bază de carne de şarpe cu clopoţei şi salată de cactus ar fi fost păcat să ni-l fi refuzat, iar opririle pe drum în locuri turistice inedite precum proiectul de la Acrosanti ori capela aceea moderna sapata in stâncă, au fost încântări la care nu am fi vrut să renunţăm, mai ales nebănuind ca vom pierde astfel excursia din seara aceea, ajungând la 5 minute după ce busul pentru tur please fără noi. Ei, acuma spuneţi si voi dacă v-ar mai putea trece măcar prin minte ca in urmatoarele 15 minute să vă treziţi totuşi in busul pe care tocmai credeaţi că l-aţi pierdut! Ei bine, nu ştiu în câte ţări de pe pământ s-ar mai putea întâmpla o astfel de minune, dar nouă chiar asta ni s-a şi întâmplat atunci. A fost suficient să mă prezint la receptia hotelului pentru check-in, având o figură cam tristă, şi să explic recepţionerei care mă+ntrebase ce am, situaţia ireparabilă cu busul şi excursia ratată, pentru ca deîndată acel binecunoscut miracol al bunavointei oamenilor aceia, al impecabilei lor organizări, al disciplinei profesionale, să se producă.

Cum oare pentru numele lui Dumnezeu ai putea oare să nu te schimbi atunci cand trăieşti printre astfel de oameni?

Fraţilor, după atâtea întâmplări trăite de mine, precum acestea două de mai sus şi încă multe altele cu care aş putea să vă uimesc până la saturaţie,  mai credeţi că mi-ar mai arde să mai tai coada la exit pe autostradă? Sau că aş mai vrea să o iau înaintea celor care aşteaptă civilizat la stop, eu însă tăind iscusit prin parkingul de la mall, cum făceam când tocmai emigrasem din Romania? Fără doar şi poate că aş putea să le mai repet, nimeni nu m-a amendat vreodată pentru asta… Şi zău că nu frica e cea care mă reţine, căci este mai uşor să nu fi prins, când toţi ceilalţi sunt cinstiţi! Ceea ce mă reţine cu adevărat este ruşinea faţă de mine însămi şi faţă de aceşti concetăţeni oneşti care m-au detrminat de-a lungul anilor să învăţ să-i respect.  Fără ca ei să mă fi forţat cu ceva să ajung aici, aplicând legi drastice sau amenzi. Şi fără ca măcar să bănuiască schimbarea pe care mi-au facut-o în mentalitatea cu care venisem să trăiesc printre ei.

Poate că spun o prostie, dar mă gândesc uneori că dacă s-ar putea coloniza fiecare colţişor al României cu clone de-ale oamenilor care traiesc aici, acel timp de aşteptare definit ca “trebuie să mai treacă dragă câteva generaţii ca să se schimbe mentalitatea asta” ar fi categoric scurtat. Vorbesc serios.  Eu cred cu destulă convingere că o posibilă soluţie pentru a schimba metehnele ar fi venirea a cât mai mulţi expaţi în România din ţări ca aceasta unde trăiesc eu acum şi mai cu seama revenirea românilor plecaţi în pribegie sau la studii pentru mai mulţi ani. Cât mai mulţi diasporeni înapoi! Care să primenească aerul viciat de corupţie şi de nepăsare pentru comunitatea din cartierul X sau din satul Y. Cred că majoritatea diasporenilor nu numai că iubesc tara, deşi fizic au părăsit-o, dar sunt primii care şi-au schimbat mentalitatea veche, prin integrarea în spaţiul mai cinstit occidental. În loc să fie dojeniţi că au părăsit şi părăsesc ţara, ar trebui lăsaţii să se primenească acolo, departe de ea, şi apoi, după o vreme (nu însă prea lungă), făcute eforturi masive de a fi readuşi înapoi.  Cred că atunci am vedea cum samănţa bună poate face brazda rodnică. Nu mai vorbesc de avantajul pentru ţară pe care l-ar aduce stilul nou în care ei, diasporenii îşi fac meseriile ori de skill-urile organizatorice pe care ei şi le dobândesc în occident…Poate că este o utopie, dar aceasta-i parerea mea sinceră, şi măcar privindu-i pe românii diasporeni din această perspectivă, ar putea aduce ceva schimbări reale.

Şi încă ceva: eu una nu-s de-acord cu ciobănaşul mioritic. Chiar cu riscul că doamna profesoară de română o să regrete nota mare acordată la analiza mea literară a baladei cu pricina, vin aici în faţa clasei ca să vă mărturisesc spăşită că de fapt mie nu mi-a plăcut “Mioriţa”, chiar dacă atunci când îmi mai răsună în minte versurile ei, mai pot lăcrâma uneori. Mi se pare anormal felul în care gândea ciobănaşul.  În calitatea mea de psihiatru îl voi clasa cu neînduplecare la “depresii cu idei suicidare de tip pasiv”. Nu admir resemnarea. Mai caut soluţii.

Cum am ajuns de sarbatorim ziua de 1 Decenbrie ca Ziua Nationala a Romaniei?Ce a dus la unirea tuturor romanilor ?Care a fost contextul social ,politic ce a culminat cu constituirea a celei de-a doua tara ca marime in sud-estul Europei?Iata cateva intrebari carora RadioDiasporaOnline le da raspuns pentru dumneavoastra.

Pe 17 august 1916 Germania declanseaza razboi impotriva Romaniei.

In 1916 la 1 septembrie  fortele germano-bulgare-otomane conduse de temutul general Mackensen  forteaza Dunarea si provoaca infrangerea de la Turtucaia.In aceeasi luna la 27 septembrie regele Carol intai decedeaza si este inmormantat la Curtea de Arges.

Pe 16 noiembrie are loc Batalia pentru Bucuresti,cea mai mare operatiune militara de pe frontul romanesc in 1916,ultima incercare a armatei romane de a apara Bucurestiul ,armata romana fiind sub comanda generalului Prezan.

In ciuda eforturilor romanesti, Mackensen intra in Bucuresti pe 23 noiembrie si prin urmare guvernul ,armata si locuitorii se retrag in Moldova -centrul de rezistenta al romanilor.

In anul urmator pe 24 iulie 1917 generalul Eremia Grigorescu obtine o stralucita victorie in batalia de la Marasesti ,cea mai mare de pe frontul romanesc din tot cursul razboiului.

Doua zile mai tarziu are loc batalia de la Oituz ,insa pe 26 noiembrie  Romania este silita ,desi victorioasa pe front,sa incheie armistitiu cu Puterile Centrale.,iar Rusia Sovietica si Puterile Centrale incheie pacea de la Brest-Litovsk.

In martie 1918 Congresul Nationalitatilor de la Roma voteaza o motiune cerand recunoasterea dreptului natiunilor de a se constitui in stat national independent sau de a se uni cu statul national daca el exista de la caz la caz.In aceeasi luna pe 27 aprilie are loc unirea Basarabiei cu Romania ,iar in septembrie pe data de 29,Partidul National Roman adopta o declaratie care proclama independenta natiunii romane.

Pe 5 noiembrie Consiliul National Roman da publicitatii manifestul”Catre popoarele lumii” al Marelui Sfat National din Transilvania in care se exprima dorinta lor de a se uni cu Romania.

La 1 decembrie 1918 are loc la Alba -Iulia Marea Adunare Nationala la care au participat 1128 de delegati si peste 100 000 de romani veniti din Transilvania si Banat.Adunarea decreteaza unirea romanilor din Transilvania,Banat si Taara Ungureasca cu Romania ,”unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania”.Adunarea alege Marele Sfat National ,alt for legislativ si Consiliul Dirigent (provizoriu).Actul de la Alba -Iulia consfiinteste Unirea tuturor romanilor intr-o singura tara:Romania.

Iata -ne la 93 de ani de la acest moment istoric increzatori in destinul nostru si intariti de adversitatile comunismului gata sa fim printre marile natiuni ale lumii acolo unde ne este locul.La Multi Ani ,romane oriunde te-ai afla!

Romanii din zona Bostonului-un exemplu de comunitate unita

Ce au in comun peste 40 de organizatii si business-uri din zona Bostonului?ARNE Asociatia Romanilor din New England este o organizatie de tip umbrela care are ca scop formarea de legaturi stranse intre romanii din zona Bostonului ,sustinerea limbii romane si pastrarea zestrei culturale romanesti pentru generatiile viitoare.ARNE actioneaza ca o interfata profesionala ,sociala si culturala organizand evenimente variate cu un impact important pentru comunitatea romaneasca din zona .Ea s-a constituit din punct de vedere legal la 12 octombrie 2010 si printre cei mai activi membrii se numara Razvan Mirica,Smaranda Moisescu,Camil Toma ,Valentin Neacsu,Marcel Filimon,Alexandru Lefter ,Anca Costea ,Liliana Onita Lenco,Valeria Stanca si Lorelei Stoica.
Dinamici ,seriosi si dedicati proiectelor pe care le au in desfasurare cei ce fac parte din aceasta asociatie va invita sa le fiti alaturi la desfasurarea unui eveniment unic organizat de romani pentru romani:TARGUL Romanilor din NEW ENGLAND ,SUA.A doua editie.
Prima editie desfasurata in decembrie 2010 s-a dovedit a fi un succes remarcabil al acestor tineri inimosi.Gazduita cu amabilitate de International Ballet Academy of Norwell ,MA ,aceasta manifestare romaneasca complexa a necesitat sincronizarea a peste 20 de organizatii si firme romanesti din toata regiunea New England a Statelor Unite ale Americii.
Din partea oficialitatilor romanesti a fost prezent la primul targ Excelenta -sa Dan Dimancescu ,consul onorific al Romaniei la Boston.Iata ce a declarat Domnia-sa pentru RadioDiasporaONLINE: “Ceea ce se intampla azi aici este dupa parerea mea ,un eveniment cu semnificatii deosebite pentru ca reprezinta un efort de tip piramidal cu scopul de a cataliza comunitatea romaneasca locala in jurul unor voluntari si a actiunii lor sociale.Prin urmare, cred ca este un eveniment foarte important penntru comunitatea romaneasca din zona Bostonului si a regiunii New England(…)este un moment deosebit si cred ca acest eveniment face parte din noua imagine a comunitatii romanesti din Boston si de altfel in toata lumea.”
Cel de-al doilea TARG al romanilor din NEW ENGLAND va avea loc pe 3 decembrie 2011 la Newton Community Center(545 Grove St.,Newton ,MA).In afara aspectului comercial si profesional ,targul va fi un prilej de sarbatoare pentru ca va reconstitui atmosfera specific romaneasca prin muzica ,,mancaruri traditionale si alte surprize.Intrarea va fi libera ,targul fiind deschis tuturor inclusiv copiilor.Pentru mai multe detalii puteti accesa situl asociatiei la www.ar-ne.org

Prieteni,
Va invitam sa luati parte la a doua editie a Targului Romanilor din New England, care va avea loc sambata, 3 Decembrie 2011, intre orele 4-8PM in Newton, Massachusetts, la Newton Lower Falls Community Center (545 Grove St, Newton, MA).
Acest targ este unic in New England, oferind o ocazie deosebita de a descoperi companii ale romanilor din aceasta zona, si romani dedicati activitatilor profesionale, sociale si culturale din comunitatea noastra. Fiecare companie sau organizatie participanta isi va promova serviciile si produsele prin standuri individuale. Organizatiile care nu vor avea reprezentanti la fata locului vor pune la dispozitia vizitatorilor materiale promotionale printr-un stand special. Daca reprezentati o organizatie si doriti participarea la targ sau implicarea ca si sponsor, va rugam sa cititi aceasta pagina si sa ne contactati cat de curand la info@ar-ne.org.
Pe langa aspectul comercial si profesional, targul va promova o atmosfera specific romaneasca prin muzica, dans, mancaruri traditionale si alte surprize. Targul este deschis si recomandat tuturor, inclusiv copiilor care vor fi supravegheati intr-un loc amenajat special unde vor viziona un film in limba romana. Va incurajam sa trimiteti anuntul mai departe, catre prieteni, cunostinte sau alte organizatii de romani din zona si sa veniti in numar cat mai mare. Faceti click aici pentru Targul Romanilor 2010 – dare de seama.
Intrarea vizitatorilor va fi libera, fiind acceptate donatii catre AR-NE. Pentru a va confirma participarea, completati formularul de mai jos.
Daca doriti mai multe informatii despre targ sau voluntariat in cadrul AR-NE, va rugam sa ne contactati la info@ar-ne.org.
Lista finala a participantilor si sponsorilor urmeaza a fi afisata mai jos.
Va asteptam cu drag,
Asociatia Romanilor din New England

Dragi Prieteni,
Avem placerea de a va invita duminica, 2 octombrie 2011 la ora 17:30 la o intalnire cu fostul ambasador al Statelor Unite in Romania (intre 1998 si 2001), domnul James Rosapepe.

Evenimentul va avea loc in incinta Universitatii Harvard din Cambridge, Massachusetts, la Sever Hall, in apropiere de statuia lui John Harvard (http://map.harvard.edu/). Se poate parca fie in strada, fie la unul din cele 5 garaje din jurul Harvard Square, dar se poate ajunge si cu metroul (MBTA Red Line) pana la statia Harvard Square.(http://www.harvardsquare.com/maps.aspx)

Domnul Rosapepe urmeaza a prezenta cartea sa recent publicata (“Dracula Is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged since 1989 as the New Italy”), iar apoi celor din sala li se va oferi posibilitatea de a dialoga cu el si pune intrebari.

Confirmarea participarii dvs se poate face prin completarea urmatorului formular.

Va asteptam cu drag,

Asociatia Romanilor din New England (AR-NE)
Noutati | Calendar | Prezente Romanesti in NE | Membrii AR-NE | Magazin Amazon

Dear Friends,

Dear friends,

We are happy to invite you to join us on Sunday, October 2nd, 2011 at 5:30 PM for a meeting with US former Ambassador to Romania (between 1998 and 2001), Mr. James Rosapepe.

The event will take place at Sever Hall, within Harvard University in Cambridge, Massachusetts, close to of John Harvard’s statue ((http://map.harvard.edu/). Parking is available on-street and at one of the 5 parking garages in the vicinity of Harvard Square; the subway (MBTA Red Line to Harvard Square) could also be an alternative.
(http://www.harvardsquare.com/maps.aspx)

Mr. Rosapepe will present his recently published book (“Dracula Is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged since 1989 as the New Italy”) and then the participants will be given the opportunity to engage in dialogue and ask questions.

Please confirm your participation by filling out the RSVP form here.

We look forward to seeing you there,

Association of Romanians in New England (AR-NE)